Tag: Tips and tricks

În continuarea primului episod publicat acum ceva timp, 10 reguli pentru a fi un fotograf de succes, venim acum în sprijinul cititorilor și cu partea a doua, și anume cum să fii un fotograf de concert de succes: 10 reguli ușor de urmat.

1. Instrumentele muzicale. Sunt irelevante, contează doar omul. Ca atare chitariștii se vor încadra în așa fel încât să păstrăm din chitară doar un ciot iar tobarii, pe cât posibil, fără bețe la vedere, stând cuminței la tobe cu o față serioasă, ca la masă la pomană.
2. Solistul. Fața solistului este neimportantă, ca atare vom încerca să-l fotografiem când ține microfonul cu ambele mâini în dreptul gurii, și se uită în sus. Doar în această ipostază putem fi siguri că îi vom surprinde doar bărbia.
3. Spectacolul. Noi suntem acolo să surprindem oamenii de pe scenă, nu spectacolul. Ca atare fotografiile ar fi de preferat să fie cât mai statice, oameni care se uită în zare, în poziție dreaptă, stând liniștiți. Dacă acest lucru nu este posibil, putem încălca regula numărul 2 de mai sus și vom încerca să-i fotografiem doar fața, frontal, pentru că nu știi niciodată când vor avea nevoie de o poză pentru pașaport: poate o vor selecta chiar pe a ta! Este interzisă surprinderea oricărei forme de dinamism, înconvoieri, guri deschise, fețe încruntate, mâini ridicate, sărituri și alte asemenea forme de comportament indecent pe scenă.
4. Încadrările. Pentru a arăta că suntem într-adevăr profesioniști și cunoaștem tehnica foto, vom folosi cel mai performant punct de focus al aparatului de fotografiat, și anume cel central. Acesta va fi folosit pentru a focaliza subiectul pe ochi, iar cititorii vor ințelege astfel de ce vom plasa fața subiectului în jumătatea inferioară a fotografiei și vom lăsa jumătatea superioară complet goală. Tehnica aceasta dă cele mai bune rezultate în încadrările pe verticală. Tot la încadrările verticale, aparatul foto ar trebui ținut ușor strâmb, în așa fel încât oamenii să fie surprinși înclinați în față la 45 de grade, ca un Dracula care stă să-și ia zborul spre dormitorul Minei.
5. Eticheta în pit. Pentru a face o bună impresie în pit, în fața celorlalți fotografi, ar fi recomandat să lăsăm blițul extern montat pe aparat. În acest fel le demonstrăm că suntem profesioniști și avem suficientă aparatură, chiar dacă nu avem voie să o folosim în timpul concertului. De asemenea, fotografii care nu vor vedea asta în timpul spectacolului vor avea timp să vă observe existența acasă, când vor sorta fotografiile și vor vedea blițul vostru apărând în cel puțin jumătate din fotografiile lor. Dacă vrem să fim într-adevăr siguri că suntem remarcaţi de ceilalți fotografi, putem ridica aparatul foto până în fața solistului, ținându-l acolo măcar 2 sau 3 melodii. În general nu e voie să folosești blițul la concerte, cu excepția cazului pomenit anterior, când folosirea blițului este chiar încurajată. În acest fel sunteți siguri că veți face o impresie bună și în fața solistului fotografiat, care va aprecia faptul că îl luminați în mod profesionist.
6. Fotografiatul de concerte e ca sexul: e mai bun fără protecție. Vă recomandăm să nu luați în seamă sfaturile fotografilor de concert fără experiență care recomandă folosirea dopurilor de urechi: un adevărat fotograf de concerte trebuie să vadă tot și să audă tot. Capacitatea de a sta lipit de o boxă de concert mare cât tine, fără dopuri de urechi, este ceea ce separă fotografii profesioniști de amatori. Tinnitus este un mit urban.
7. Selecția fotografiilor. Recomandăm selectarea a cât mai multor fotografii din timpul concertului, cel puțin 100 de fotografii pentru fiecare formație. În cazul în care avem mai multe fotografii asemănătoare și nu ne putem decide pe care dintre ele să o păstrăm, ar fi indicat să le publicăm pe toate, și să lăsăm selecția la latitudinea cititorilor. Ei se vor uita cu răbdare la toate sutele de fotografii și vor păstra doar ceea ce îi interesează. Chiar și publicația pentru care fotografiem va aprecia faptul că va primi sute de fotografii, acest lucru fiind clar un avantaj în fața fotografilor care nu sunt în stare să scoată mai mult de 10-15 imagini pentru un concert.
8. White Balance. Un alt lucru care separă profesioniștii de amatori este white balance-ul: orice profesionist știe că acesta nu trebuie alterat. Cititorii în special vor aprecia faptul că se uită la niște arătări albastre, roșii sau verzi, fără pic de culoare naturală a pielii.
9. Watermark. Odată ce am terminat de editat fotografia, este recomandabil să plasăm pe ea un watermark cât mai mare, care să acopere măcar jumătate din imagine. Adevăratul subiect în fotografie nu este cântărețul, ci talentul nostru de fotograf, de aceea mărimea watermarkului trebuie să reflecte acest lucru. Este obligatoriu ca watermarkul să se termine în cuvântul „photography”.
10. Publicarea. După fotografiere, selecție și editare, ne aflăm acum la unul dintre cei mai importanți pași, și anume publicarea. E bine să publicăm fotografiile cât mai tarziu, la cel puțin o săptămână după eveniment, pentru că cititorii interesați de concertul respectiv nu le caută niciodată în aceeași seară sau a doua zi: știu că nu vor putea găsi astfel decât fotografiile publicate de amatori. Adevăratele fotografii apar abia la o săptămână după eveniment, iar interesul lor se va menține constant, dacă nu chiar va crește, pe toată perioada așteptării.

Bonus: Pentru că îmi sunteți simpatici, mai primiți un sfat bonus, pentru fotografierea cu bliț. Este recomandat, pentru înghețarea mișcării, să folosim un shutter speed cât mai mare, atunci când fotografiem concerte cu bliț. Cel putin 1/200, dar, ca să fim siguri, putem merge chiar în zona de High Speed Sync. Doar în acest fel putem avea certitudinea că ștergem orice urmă din lumina inițială a scenei, pe care o vom înlocui cu cea a blițului, mult mai placută ochiului.

1. Alb negru. Culorile sunt folosite doar de amatori, sunt un detaliu inutil, un adevărat pro ştie că arta nu poate fi decât în alb şi negru. Carnavalul de la Rio? Trebuie tras în alb negru. Carnavalul de la Veneţia? Alb negru. Holi, festivalul culorilor din India? Evident, tot alb negru. Tonurile de gri dau măsura talentului: cu cât mai puţine, cu atât mai bine. De exemplu, în cazul unui portret, este indicat să mărim contrastul şi nivelul de blacks cât mai mult, în aşa fel încât să nu i se mai vadă decât albul ochilor şi un smoc de păr din creştet. În felul acesta se obţine un portret puternic!
2. Vintage. În cazul în care totuşi nu convertim imaginea alb negru, avem doar o singură alternativă acceptabilă: vintage. Imaginea trebuie să arate ca fotografiată acum cel puţin 40 de ani, dacă nu chiar cu un aparat cu burduf. Nu contează că fotografiem o frunză de salată lipită cu scotch de geam, dacă e sepia devine brusc artă. O poză cu un copil pe plajă construind un castel de nisip? Facem split tonning şi merge atârnată de perete în orice muzeu de artă modernă. Un câine pe stradă? Antique grayscale. Paharul de cocktail? Dacă are umbreluţă, cyanotype, dacă nu, selenium.
3. Efectul wide. În momentul în care folosim un obiectiv wide, oamenii musai trebuie plasaţi cât mai lateral, în aşa fel încât să semene cu nişte căpcăuni cu mărimea 57 la pantofi. Sub nici o formă oamenii nu se vor plasa central! De altfel, este ştiut faptul că un wide este folosit pentru a prinde cât mai mult în poză, şi va fi folosit ca atare, la poze de grup (care trebuie să lase impresia că fotograful a fost la 1 km distanţă de subiecţi).
4. Perspectiva. În momentul în care folosim zona de focale wide, aparatul trebuie ţinut musai în jos, când avem de-a face cu subiecţi umani, şi cu atât mai mult atunci când fotografiem o femeie. Este bine cunoscut faptul că femeile sunt avantajate atunci când ies în poze cu cap normal şi corp de ştrumf, iar mai ales femeile scunde şi plinuţe vor fi flatate că au căpătat încă 20 de kilograme şi minus 30 de centimetri înălţime.
5. Fetele. Fetele trebuie fotografiate doar în trei ipostaze:
   – în lanul de grâu ţinând o umbrelă roşie
   – îmbrăcate goth printre ruine şi clădiri abandonate
   – dezbrăcate, dar puse să pozeze într-o poziţie cât mai contorsionată, ghemuită, cu o mână în aer şi alta răsucită sub abdomen, arcuită pe spate, pentru că aşa stau femeile de obicei când vor să fie seducătoare. Dacă este mai slabă, poziţia poate fi aleasă în aşa fel încât să-i pună în valoare şi scheletul.
   Orice altă alternativă este amatoricească. Maximul care se poate tolera este ca femeia dezbrăcată să poarte cizme de cauciuc şi să pozeze într-un abator printre carcase de porci.
6. Aparat pe film. Orice fotograf serios trebuie să aibă un aparat pe film. Îl va folosi pentru imagini sensibile alb negru: umbră proiectată pe asfalt, stâlp de beton, converşi, nori. Filmul trebuie ales fie expirat, fie cu un iso cât mai mare (cu cât e mai mult zgomot în imagine, cu atât mai bine).
7. Noise. Şi asta ne aduce la regula 7: o imagine bună este una care are zgomot. Dacă am uitat cumva să creştem isoul în momentul în care am făcut poza, adăugăm noise ulterior, la postprocesare. Iar dacă este şi alb negru, avem instant o operă de artă.
8. Teme abordate. Temele abordate trebuie să fie originale. Câteva idei de subiecte abordate mult prea rar şi pe care le putem încerca cu succes: copacul singuratic, scările, apus de soare, fluturi, flori, portrete de oameni de la ţară, adidaşii a patru oameni aşezaţi în cerc, o frunză căzută la pământ (dacă este o frunză căzută toamna, recomandăm postprocesarea cu atenţie în alb negru, pentru a putea surprinde cât mai bine în tonuri de gri superbele culori ale toamnei).
9. Primeuri. Este bine ştiut faptul că toţi fotografii profesionişti folosesc focale fixe. Ca atare va trebui să susţinem întotdeauna că folosim doar primeuri pentru fotografii, chit că suntem văzuţi tot timpul având de gât un zoom glorios de 2 kilograme. Primeurile sunt în rucsacul foto. La hotel.
10. Blog foto. Când în sfârşit atingem celebritatea, e bine să avem un blog foto. Ar fi indicat să ne abţinem de la a posta tips and tricks, teste de echipament sau orice alt lucru util pentru începători. Le putem da totuşi sfaturi de atitudine: “cel mai important, când faci poza, e să ai un aparat foto în mână”, “cel mai important lucru la fotografie este ochiul, mai ales ăla care se uită prin viewfinder”, “nu contează echipamentul foto, fotografii bune se pot face şi cu o pinhole camera”. Cum gloria trecutului este suficientă, vom posta doar imagini proaste, pentru că oricum vom beneficia de sute de comentarii la fiecare dintre ele de genul “Îmi vine să mă las de fotografie!”, “Din cauza asta revin pe blogul dumneavoastră mereu! Felicitări!!”, “Fabulos”, “Din cauza acestei imagini am divorţat de soţie şi am adoptat doi câini maidanezi şi o libelulă”.

Dacă ai trecut de toţi aceşti paşi, felicitări! Eşti un fotograf de succes.